Minuta din 21-08-2004
Minuta seditnei extraordinare din 21 august 2004

Închide

MINUTE - Şedinţe - Consiliul Local al Municipiului Arad - 2004

  • 21.08.2004
  • Administrator

MINUTA
Şedinţei Consiliului Local al Municipiului ARAD
din data de  21-08-2004


Minuta seditnei extraordinare din 21 august 2004


La şedinţa extraordinară a Consiliului Local al Municipiului Arad, care a avut loc în data de 21 august 2004, au fost prezenţi 19 consilieri Au absentat: dl.consilier Voicu Emanoil (concediu de boală) dl. consilier Moisescu Cristian(concediu de odihnă), dl.consilier Neamţiu Gheorghe(concediu de odihnă), dl. consilier Marian Ovidiu (concediu de odihnă)
Preşedinte de şedinţă a fost domnul consilier Niţu Adrian.
Au participat:
-din partea Primăriei Municipiului Arad: dl. primar Gheorghe Falcă, dl.viceprimar Bognar Levente, dl. viceprimar Dekany Alexandru Tiberiu, dl. Betegh Ladislau -pentru secretarul municipiului Arad, dna Claudia Macra –director Direcţia Generală Comunicare, Control şi Integrare Europeană, dl.Dumitru Petrescu – arhitect-şef al municipiului Arad, dl. Gheorghe Faur -pentru directorul Direcţiei Fiscale, dna Daniela Andreica -consilier Serviciul Buget, dna Viorica Graur-referent specialitate Compartiment Acord Unic, dl. Radu Drăgan –şef Serviciu Construcţii şi Urbanism, dnaLilioara Stepanescu–şef Serviciu Logistica Actelor Administrative, dra Czibrik Monica –consilier juridic, dra Mirela Boroic–referent specialitate, Monica Pascariu–referent în cadrul Serviciului Logistica Actelor Administrative.
-din partea Serviciului Public „Administraţia Patrimoniului Local»: dl. Răzvan Popa – director executiv, dl. Marin Dugăeşescu – director tehnic.
-din partea Serviciului Public „Direcţia de Dezvoltare şi Asistenţă Comunitară”: dra Nagy Etelca – director executiv;
-alţi participanţi: - directori ai instituţiilor de cultură de sub autoritatea Consiliului Local: dl. Dorin Frandeş –Filarmonica Arad şi dl. Lovasz Zoltan-director artistic al Teatrului de Stat Arad, dl. Dan Antoci –Teatrul de Marionete;
- invitaţi:
 din străinătate, oraşe înfrăţite: dl. Juhasz Janos –viceprimar şi dl. Toth Sandor – viceprimar Ungaria–Gyula, dl. Fazekas Imre – consilier şi dl. Trajan Pankarican – Serbia - Zdrenjanin;
 parlamentari: dl. Titu Gheorghiof;
 reprezentanţi ai autorităţilor judeţene:dl. Prefect Dan Vasile Ungureanu, dl. Gavril Popescu–vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Arad, consilieri judeţeni:dna Cornelia Ardelean, dl. Calimente M ş.a
-presă:-dra Paula Bulzan, dl. Adi Mircea Pantea (Realitatea)- Jelen, dl.Vasile Blidar–TVA, dl.Flavius Ghender (Observator), Ciprian Boiţiu, (Realitatea, corespondent Europa FM), dl.Sorin Trocan (corespondent Evenimentul Zilei)ş.a.
Publicitatea şedinţei a fost asigurată prin publicarea în site-ul Primăriei Municipiului Arad, prin afişare pe panoul de afişaj de la intrarea în Primăria Municipiului Arad, în data de 18.08.2004, a Dispoziţiei nr.2.445/18.08.2004 a Primarului Municipiului Arad, precum şi prin intermediul mass-media. (Ziarul „Observator” din data de 12 august 2004).
Convocarea şedinţei s-a asigurat prin înmânarea fiecărui consilier, în ziua de 18.08.2004, a invitaţiei la şedinţă, cuprinzând data, ora şi locul desfăşurării acesteia, ordinea de zi. Documentele înscrise pe ordinea de zi au fost înmânate în data de 18.08.2004.
Preşedintele şedinţei, dl. consilier Adrian Niţu, constatând că şedinţa este legal constituită, în conformitate cu cerinţele prevăzute de lege în ceea ce priveşte organizarea şi desfăşurarea şedinţelor Consiliului Local, a declarat şedinţa deschisă.
În continuare, am consemnat următoarele:
Domnul primar prezintă invitaţii din Serbia, Ungaria, Consiliul Judeţean Arad, Prefectură:
Dl. primar:-Doresc să prezint invitaţii şedinţei de astăzi:din Ungaria- Gyula: dl. Sandor Toth – viceprimar, dl. Juhasz Janos–viceprimar, invitaţii din Serbia:dl. Fazekas Imre, dl. Trajan Pankarican –consilieri Zdrenjanin–Serbia, din partea Prefecturii-dl Prefect Dan Ungureanu, din partea Consiliului Judeţean –domnul Gavril Popescu şi domnul Buza Gavril – vicepreşedinţi ai Consiliului Judeţean Arad. Avem formula statutară, supun la vot următoarea

Ordine de zi
1. Proiect de hotărâre privind declararea zilei de 22 august ca „Ziua Aradului”.
Cine este pentru această ordine de zi?
Unanimitate.
Dl. primar: - Transfer conducerea şedinţei preşedintelui de şedinţă, domnul Adrian Niţu.
Dl. Niţu A:- Mi-aş permite, pentru început, să-i dau cuvântul domnului Prefect Dan Ungureanu, să ne adreseze câteva cuvinte.
Dl. Ungureanu D:-Domnule primar, domnilor viceprimari, domnilor consilieri, dragi şi iubiţi invitaţi, astăzi, Aradul trăieşte un moment de sărbătoare, o sărbătoare a prietenilor, o sărbătoare a tradiţiei, o sărbătoare a istoriei. Potrivit datelor documentare, ştiinţifice, pe care astăzi le-am putut vedea la Muzeul Judeţean, Aradul a devenit un oraş liber regesc, cu mulţi ani în urmă. Stă în datoria noastră de a marca această zi, o zi care stă sub semnul continuităţii, lucru pe care administraţiile judeţului şi municipiului, în special, le-au înţeles şi le-au susţinut. Iată, de aceea suntem împreună aici, Consiliul Judeţean, Consiliul Local şi Prefectura. Permiteţi-mi, în numele Guvernului României, să vă felicit pentru această iniţiativă, să vă doresc putere să o susţineţi, împreună cu prietenii noştri dintr-o Europă care se doreşte unită. Vă mulţumesc şi să sărbătorim împreună, alături de concetăţenii noştri, acest moment de excepţie! Vă mulţumesc. (n.n. sala aplaudă).
Dl. Niţu A: - Mulţumim domnului prefect pentru cuvintele pline de energie pe care ni le-a adresat şi sperăm să facem din această zi o tradiţie pe care să o respectăm. Dau cuvântul domnului vicepreşedinte Gavril Popescu, să ne transmită cuvântul din partea Consiliului Judeţean.
Dl. Popescu G:- Stimaţi consilieri locali, domnule primar, domnule prefect, stimaţi oaspeţi, sunt onorat să vă transmit astfel salutul conducerii Consiliului Judeţean Arad, dorindu-vă din suflet să vă bucuraţi de sărbătorile oraşului nostru, de toate manifestările culturale şi artistice, organizate pentru a marca ceea ce ne dorim să completeze identitatea Aradului, personalitatea sa deosebită. În fiecare an, „Zilele Aradului” trebuie să dea arădenilor nu numai un prilej de petrecere, ci şi unul de meditaţie – creaţia unor mari înaintaşi. Aradul este din multe puncte de vedere, irepetabil. Centrul acesta splendid, cu clădirile de patrimoniu, bulevardul, monumentele istorice şi spirituale, ne fac de multe ori să ne simţim copleşiţi de moştenirea care ne-a fost lăsată. La moştenirea aceasta şi la toate conotaţiile sale politice, economice, sociale şi culturale, vă invit să medităm cu gravitate, dând specialiştilor posibilitatea să dezbată şi să se pronunţe asupra dezvoltării noastre urbane, precum şi asupra reperelor noastre morale şi istorice. În programul manifestărilor de anul acesta, descopăr cu plăcere simpozioane şi conferinţe pe diferite teme, cu participarea multor specialişti, care, sunt convins, ne vor ajuta să ne îmbogăţim identitatea, spiritualitatea şi viziunea, punându-ne pe toţi, cetăţeni şi autorităţi, în deplin acord, atât cu trecutul nostru, cu tot cu moştenirea sa, cât şi cu viitorul copiilor noştri, cu tot ceea ce trebuie să le lăsăm noi ca moştenire. Sperând că în viitor vom avea mai multe dezbateri culturale şi istorice, la care să participe, pe lângă personalităţi locale, personalităţi naţionale şi chiar internaţionale, precum şi manifestări sportive, cunoscând că anul acesta s-a încercat să fie adus şi Goran Bregovic, din păcate, nu s-a reuşit, chiar dacă nu s-a reuşit, cred sincer că acesta este nivelul de calitate şi notorietate spre care trebuie să ne orientăm în toate domeniile. Aşa văd eu Aradul, cu punţi de legătură spirituală frumoase şi demne între vizitele de altădată ale lui Franz Liszt sau Mihai Eminescu şi momentele de sărbătoare autentică organizate cu ocazia Zilelor Aradului. Vă mulţumesc şi vă doresc petrecere bună şi satisfacţie în aceste zile frumoase. (n.n. sala aplaudă).
Dl. Niţu A: -Mulţumim domnului Popescu pentru cuvântul său şi permiteţi-mi să dau cuvântul domnului deputat Gheorghiof Titu.
Dl. Gheorghiof T: -Vă mulţumesc, domnule preşedinte, domnule primar, domnilor consilieri, domnule prefect, domnilor invitaţi, stimaţi cetăţeni ai Aradului, după ani şi ani de zile, când colbul uitării a încercat să aştearnă peste Arad o negură a unor vremuri care au dorit să facă din noi un nimic în vestul ţării, după ani şi ani, când nişte tineri, în 1989, au dorit să scuture colbul uitării, iată că teama nu mai există, curajul în Arad a învins. Cine gândea în 1989 sau imediat după 1989, când se striga "Să nu vină regele, să nu vină moşierii!", cine credea şi cine putea şi avea curajul să strige „Aradul a fost oraş liber regesc”? Nimeni! De ce? Pentru că tăvălugul unei idei şi al unei mentalităţi au încercat să ne facă să ne uităm trecutul, pentru că nişte oameni înguşti la minte şi la mentalitate au dorit să ne uităm pe noi, pentru că cineva a dorit ca Aradul să nu fie ceea ce a fost, un oraş nobil, un oraş frumos, o mică Vienă, un oraş în care oamenii erau mândri de trecutul şi de prezentul lor şi iată că astăzi şi nu numai astăzi, se scoate la lumină un document. Sunt în spate lângă prietenii mei, am zis, mă aştept poate să-l văd pe Francz Joszef apărând sau pe Francisc I, dar nu au apărut! În schimb, iată că astăzi, noi trebuie să nu uităm, ci să onorăm trecutul istoric al Aradului nostru. Cei care nu încearcă şi nu vor să-şi asume responsabilitatea unui trecut, indiferent cum a fost el, vor risca, parafrazând, să-l repete, prin libertăţi sau prin dictatura care a fost. Tinerii de astăzi, tineri dintre care sunt mulţi aici în sală, vor face ca Aradul să fie ce a fost, poate şi mai mult, pentru că ei nu au prejudecăţile noastre, nu au fost striviţi în conştiinţa lor de un tăvălug care a vrut să ne aducă la „intelectualul de hârtie”. Doresc Aradului şi celor curajoşi care au făcut din Arad un oraş aşa cum este astăzi el şi cum va fi cred în viitor, aşa cum s-a spus când Mihai Viteazul a intrat în Alba- Iulia- pentru ceea ce a făcut el, doresc Aradului şi-i spun: „Crescat Vivat Floreat!” Domnilor, să nu ne fie frică de trecutul nostru! Felicit pe toţi cei care au avut curajul şi înainte şi astăzi să dea Aradului sau să aducă Aradului splendoarea de altădată. Trăiască Aradul! Să trăim cu toţii şi Dumnezeu să ne ajute! (n.n. sala aplaudă).
Dl. Niţu A: -Mulţumim domnului deputat. În continuare, îmi permiteţi să dau cuvântul domnului Janos Juhasz – viceprimar al oraşului Gyula.
Dl. Juhasz Janos: -Domnilor şi doamnelor, stimat auditoriu, este o onoare deosebită pentru noi faptul că putem fi în Arad prima dată după ce au avut loc alegerile locale. Astăzi Aradul ia o decizie într-o problemă deosebit de importantă. Pentru că în viaţa fiecărui om, în viaţa fiecărei localităţi, în viaţa fiecărei urbe, este un moment de cumpănă, momentul în care decide în probleme legate de libertate, probleme care se leagă atât de trecutul entităţii respective, cât şi de prezentul şi viitorul urbei. Dumneavoastră, în momentul de faţă, comemoraţi un eveniment care a avut loc în urmă cu 170 de ani, un eveniment de care vă legaţi şi viitorul. Cred că aveţi toate motivele să fiţi deosebit de mândri de acel eveniment care a avut loc în urmă cu 170 de ani, pentru că aceste evenimente sunt acelea care ne dau imbold şi care reprezintă baza dezvoltării noastre viitoare. Şi aş dori să vă urez ca această zi, ziua Aradului, să o puteţi sărbători nu numai în deceniile, ci şi în secolele care urmează şi doresc ca oamenii care vor trăi pe aceste meleaguri întotdeauna să fie conduşi de consilieri care sunt cel puţin la nivelul actualilor consilieri care îşi doresc bunăstarea urbei pe care o conduc. Totodată, aş dori să urez foarte mult succes actualei conduceri a oraşului, cât şi actualului consiliu, pe care acum am avut onoarea să-l vedem pentru prima dată şi chiar şi dacă sunt puţin egoist, am o dorinţă personală, respectiv raportul, legătura dintre Arad şi Gyula, să se dezvolte exact cum s-a dezvoltat şi în trecut, tot aşa să se dezvolte şi în viitor, pentru că dezvoltarea acestui raport ajută la dezvoltarea din toate punctele de vedere, atât a comunităţilor maghiare şi române de dincolo de graniţă. Vă mulţumesc pentru atenţie. (n.n. sala aplaudă).
Dl. Niţu A: - Mulţumim domnului viceprimar, din cuvântul căruia s-a înţeles o profundă cunoaştere istorică, dar şi politică şi administrativă. Mulţumesc. În continuare, o să îmi permit să dau cuvântul domnului Imre Fazekas – consilier al Consiliului Local Zdrenjanin.
Dl. Fazekas Imre:Stimate domnule preşedinte, stimat prezidiu, stimaţi consilieri, în primul rând doresc să vă mulţumesc pentru invitaţie şi pentru prilejul oferit de a fi împreună cu dumneavoastră la acest foarte important eveniment. Am plăcerea şi satisfacţia de a vă transmite salutări din partea primarului nostru şi să vă transmit şi scuzele dânsului că nu a putut participa împreună cu dumneavoastră la acest eveniment. Doresc să salut şi să felicit noua conducere a oraşului Arad şi să-i doresc succes în activitate. Doresc să scot în evidenţă faptul că în ultimii 4 ani colaborarea cu oraşul a fost foarte fructuoasă şi să-mi exprim speranţa că şi colaborarea noastră va avea acelaşi succes. Sunt sigur că în perioada următoare vom avea prilejul să colaborăm în ceea ce priveşte proiectele viitoare pentru că sunt posibilităţi variate de colaborare viitoare. În acest sens, vă doresc o zi foarte plăcută şi mult succes în perioada care urmează. Mulţumesc. (n.n. sala aplaudă).
Dl. Niţu A:-Mulţumim domnului consilier.În continuare, dau cuvântul domnului Pădurean Corneliu – consilier şi profesor, în acelaşi timp, care ne va prezenta o prelegere pentru a înţelege şi mai bine semnificaţia acestei zile în viaţa oraşului Arad.
Dl. Pădurean C: - Stimaţi colegi, dragi invitaţi, onorată asistenţă, prezentarea unor aspecte vis a vis de istoria oraşului Arad este, în acest context, pe cât de onorantă, pe atât de dificilă, pentru că este onorantă, întrucât fac parte dintr-un consiliu care va lua o hotărâre importantă pentru viaţa culturală a oraşului Arad, de acum înainte, dar şi dificilă pentru că este vorba de istoria unui oraş ale cărui începuturi le putem găsi încă în perioada würm, acum 40.000 de ani, î.d.H., de când avem primele urme de viaţă în această zonă. În acelaşi timp, tot în acest context, încercarea noastră este plină de riscuri, o prezentare scurtă ar putea să nu fie lămuritoare, iar una prea lungă, să plictisească. De aceea, vom încerca să păstrăm echilibrul şi să fim concişi şi convingători. Prima menţiune privind numele de Arad, poate fi ipotetic amplasată în anii 1080-1090. Într-un document din anul 1347 este intercalat un citat din anii respectivi, în care se face referire la Comitatul Orodensis. În anul 1831 este menţionată pentru prima oară „Cetatea Orod”, iar pentru anul 1877, este amintită o biserică în cuprinsul aceleiaşi cetăţi –Orod. Legătura dintre Orod şi Arad este, însă, o problemă controversată. Unii cercetători consideră că Orod este sinonim cu Arad, iar alţi istorici consemnează numele de Orod în spaţiul dunărean. Urmează ca cercetări viitoare să clarifice problema, cert este că la începutul secolului al XIII-lea, Aradul era deja centru de comitat. În Evul Mediu, pe teritoriul actualului oraş Arad, documentele confirmă prezenţa unor aşezări. Până la cucerirea otomană, alături de cele 11 aşezări, amintite în documentul din 1177, au mai fost întemeiate încă 17 aşezări, care, cu timpul, prin extinderea oraşului, au fost incluse între hotarele reşedinţei „Comitatence”. Aradul a devenit în Evul Mediu un puternic centru regal, aici având loc, în timpul Regelui Bela al II-lea, o Dietă a Ungariei, la care au fost omorâţi nobilii învinuiţi de orbirea regelui. În anul 1552, oraşul şi comitatul Arad intră sub stăpânire turcească, ce se va menţine până în anul 1695. Până în secolul al XIX-lea, Aradul, prin cetatea sa, a avut mai ales rosturi militare, fiind în acelaşi timp „Centrul Comitatence”, după cum am văzut. Autorităţile habsburgice, instaurate aici după Pacea de la Karlowitz, din anul 1699, păstrează şi ele pe mai departe importanţa militară a aşezării, prin stabilirea în Arad, a reşedinţei confinului mureşan grăniceresc. Pentru apărarea graniţei de pe Mureş, cu Imperiul Otoman, habsburgii aduc aici grăniceri sârbi, primii grăniceri sârbi sosesc în Arad în 1701. Fiind centru militar, oraşul a fost aşezat sub autoritatea Comandantului Suprem Austriac. Treptat, în jurul cetăţii, se naşte alături de oraşul militar, populat mai ales de sârbi şi un oraş civil, denumit „Civitas Germanica”, locuit de germani, români şi maghiari. Se năştea astfel, odată cu instaurarea stăpânirii habsburgice, oraşul civil. Actul prin care se permite instituirea în oraş a unei administraţii civile, datează din data de 6 octombrie 1702. Prin „Freihas Puncten” – „Punctele libertăţii”, se alegeau primii demnitari ai oraşului, formaţi dintr-un primar, un jude, doi consilieri şi un notar. Oraşul a primit şi dreptul de a avea sigiliu propriu, de a ridica o clădire pentru primărie şi de a avea o casă de oaspeţi. S-a constituit în timp serviciul de pază al oraşului, oraşul dobândind şi dreptul de a produce cărămizi, ţiglă şi var, fapt ce va impulsiona activitatea de construcţii din oraş şi dreptul de a ţine două târguri pe an şi o piaţă săptămânală. Tot acum este înfiinţată o fabrică de bere, o moară de apă pe Mureş, care, împreună cu târgurile, sunt mărturii ale începutului unei evoluţii economice ascendente. În 1740, Aradul devine oraş privilegiat cameral, după ce teritoriul comitatului este transformat în domeniul erarial. Pe teritoriul oraşului s-au menţinut, până în anul 1747, două administraţii: una militară, care-şi avea propria primărie şi se administra potrivit Normelor Consiliului de Război, sub jurisdicţia sa intrând oraşul sârbesc, precum şi o administraţie civilă, care era reprezentată de o altă primărie, care funcţiona în oraşul german. Potrivit unei hărţi din 1752, exista în oraşul Arad şi o parte locuită de români -„valahi”. După desfiinţarea confinului militar şi desfiinţarea unităţilor grănicereşti, administraţia militară a încetat, cele două părţi ale oraşului fiind unite. Actul din 21 ianuarie 1747, emis de Maria Tereza oficializa convenţia de unire a celor două părţi, semnată la 7 noiembrie 1746, de către cetăţenii civili ai celor două părţi. Potrivit actului din ianuarie 1747, 226 de familii din oraşul militar, de acum desfiinţat, primesc drept de cetăţenie. Aceştia se alătură celor 482 de familii existente în oraşul civil. Oraşul, de acum în întregime aflat sub administraţie civilă, se va dezvolta în continuare, necesităţile mereu sporite ale aşezării vor îndemna localitatea spre urbanizare. De aceea, la 22 martie 1769, consiliul oraşului hotărăşte mărirea casei oraşului şi a spaţiului primăriei. Conducerea administrativ-executivă era asigurată de un primar, jude şi casier, funcţii în care titularii lor erau aleşi anual, conform înţelegerii din noiembrie 1746. Alegerea se făcea alternativ pe bază confesională, din rândul romano-catolicilor, maghiari şi germani şi din rândul ortodocşilor, sârbi şi români. Era asigurată astfel egalitatea confesională a cetăţenilor, fără însă să fie realizată egalitatea între naţiuni, deoarece aleşi nu puteau să fie decât din Consiliul Intern, din care nu făceau parte şi românii. Se asigura astfel supremaţia comercianţilor germani şi sârbi. Cu timpul, funcţii de consilieri şi însărcinări executive vor deţine însă şi românii, identificaţi, ca atare, după numele pe care le purtau. Paritatea între cele două confesiuni se menţinea şi în cadrul consiliului extern, erau respectate privilegiile ilirice, libertatea confesională pentru ortodocşi, toţi locuitorii oraşului urmând să se bucure în mod egal de comunitatea secţiilor intravilane, precum şi de toate veniturile şi drepturile oraşului, fiind supuşi toţi jurisdicţiei erariale. De asemenea, s-a hotărât ca orice problemă de interes general să fie luată în urma unor consultări comune între ambele părţi. Treptat, oraşul se extinde, astfel că satele aflate în apropierea sa, cum ar fi: Vamuc, Hac, Schegher-Şega, Chemperlaca, Bujac şi Abad, unele cunoscute doar cu numele, nu şi localizate pe teren, sunt absorbite de oraşul în dezvoltare, devenind cartiere ale Aradului. Cu toate acestea, până la începutul secolului al XIX-lea, dezvoltarea oraşului Arad a fost împiedicată de doi factori: aşezarea, la începutul secolului al XVIII-lea, a meşteşugarilor şi comercianţilor, s-a dovedit benefică pentru evoluţia economică a oraşului, conscripţiile din 1715, 1720 şi 1746 consemnând această realitate prin menţionarea profesiilor practicate pe raza oraşului. Cu toate acestea, dezvoltarea economică era frânată de menţinerea jurisdicţiei feudale. Cred că trebuie să fac câteva precizări: în Evul Mediu, oraşele erau ridicate fie pe domeniile regale, fie pe domeniile nobiliare. Cele care erau ridicate pe domeniile nobiliare aveau o serie întreagă de obligaţii faţă de nobilul sau nobilimea din zonă, iar cele de pe domeniile regale se bucurau de o serie întreagă de privilegii, se bucurau de libertate. Dau aici, spre exemplu, acel „Fundus Regius” sau „Părţile Secuieşti”, pământul crăiesc, în care cei care locuiau în acea zonă se bucurau de libertate juridică. De aceea, oraşul Arad era, de fapt, frânat, în dezvoltarea sa, de menţinerea acestei jurisdicţii feudale, având obligaţii atât faţă de feudali, cât şi faţă de regalitate, respectiv de Casa de Austria. Cu toate acestea, în anul 1725, i s-a promis Aradului ridicarea la rang de oraş liber regesc. După desfiinţarea regimentelor grănicereşti, locuitorii oraşului îşi înnoiesc cererile adresate împărătesei Maria Tereza, solicitând pentru oraşul lor statutul de „civitas”. Un prim pas în eliberarea oraşului s-a făcut în anul 1759, când se obţine răscumpărarea robotei locuitorilor şi arendarea pe seama oraşului a regaliilor camerale. După vizita din anul 1768, la Arad, a moştenitorului coroanei habsburgice, Iosif al II-lea, oraşul îşi pierde veniturile, provenite din arendarea regaliilor camerale, acestea fiind date în arendă altora. Cu greu a reuşit deputăţia trimisă la Viena să reobţină arendarea acestor venituri pe seama oraşului. Cu prilejul unei noi vizite ale aceluiaşi moştenitor imperial, de data aceasta în anul 1773, a fost reînnoită cererea de trecere a Aradului în rândul oraşelor libere regeşti. În urma acestor solicitări, în 1774, împărăteasa Maria Tereza a eliberat oraşul de sub jurisdicţia nobiliară. Atitudinea loială a oraşului faţă de împărăţie în timpul războaielor cu Franţa, precum şi donaţia de 2.689 de guldeni, au cântărit, cu siguranţă, în hotărârea împăratului Francisc din 1795, prin care s-a fixat suma de 200.000 de florini, necesară răscumpărării obligaţiei oraşului, sumă plătită cu mari eforturi în anul 1.808. Desele deputaţiuni ale oraşului în capitala imperiului, promisiunile repetate ale curţii vieneze şi nu în ultimul rând, suma deloc neglijabilă, între timp ea a crescut la 336.092 de florini, au grăbit, în cele din urmă, hotărârea Vienei. La 12 aprilie 1834 a fost semnată de către împărat diploma prin care Aradul primea statutul de oraş liber regesc. Cred că deja, de când curg slide-urile pe care vi le-am pregătit, v-aţi şi familiarizat cu această parte a istoriei. Transcrierea pe pergament şi pictarea stemei oraşului au amânat aducerea la Arad a diplomei sigilate. Este posibil ca întârzierea să fi fost determinată şi de dorinţa casei imperiale de a lega evenimentul de împlinirea, la 1 august, a 30 de ani de la proclamarea lui Francisc ca împărat al Austriei, precum şi împlinirea de către el a vârstei de 66 de ani. La data de 21 august 1834, cu prilejul sărbătorilor Aradului, care s-au desfăşurat pe parcursul a 11 zile, între 17-28 august, a avut loc festivitatea oficială de atribuire a calităţii de oraş liber regesc. Comisarul imperial, Baronul Orcz Lorincz a înmânat în mod festiv diploma adusă de la Viena. În cuprinsul diplomei sunt prezentate argumentele pentru care Casa Imperială a hotărât să acorde Aradului statutul de oraş liber regesc. Cu acest prilej sunt amintite, printre altele, ataşamentul locuitorilor faţă de monarhie în timpul războaielor cu Franţa. De asemenea, în 22 de puncte, sunt prezentate drepturile de care urma să se bucure cetăţenii oraşului. Conform diplomei, oraşul avea dreptul la un consiliu intern, format din primar, jude şi 8 consilieri şi un consiliu extern, compus din 60 de membri, precum şi alti reprezentanţi. Primul primar al Aradului, ca oraş liber regesc, a fost Heim Domokos şi tot în prezenţa comisarului imperial a fost constituit primul consiliu orăşenesc, iar funcţionarii au depus jurământul. Prezenţa cetăţii în apropierea oraşului a reprezentat celălalt factor care a frânat dezvoltarea Aradului. După războiul de 7 ani, 1756-1763, între anii 1763 şi 1783, pe malul stâng al Mureşului, a fost construită noua cetate a Aradului. În timpul construirii cetăţii, între conducerea oraşului şi autorităţile militare au existat permanente fricţiuni. Militarii apreciau că prezenţa aşezării civile în apropierea Aradului însemna o piedică în desfăşurare în caz de nevoie a forţelor din cetate. Autorităţile militare afirmau că prezenţa clădirilor în apropierea cetăţii ar împiedica desfăşurarea în timpul luptelor a celor 296 de guri de tun. De aceea a fost interzisă, pentru multă vreme, construirea de clădiri în interiorul oraşului. În ciuda acestei interdicţii, au fost ridicate noi construcţii, cu toate că uneori clădirile ridicate ilegal au fost dărâmate. Alături de această interdicţie, asupra oraşului a planat vreme îndelungată spectrul strămutării sale. Consiliul de război a solicitat în mai multe rânduri strămutarea oraşului la Zimand sau la Şiria. Marile inundaţii din 1761, abătute asupra oraşului, au readus în discuţie ideea aceasta a strămutării oraşului. În cele din urmă, vreau să vă spun că s-a renunţat la dărâmarea oraşului şi fără să se ţină cont de interdicţia autorităţilor militare. În zona de pe Tribunul Dobra s-au început construcţiile şi dacă mergem pe această stradă, vedem că toate sunt aproape în acelaşi stil ridicate pentru că toate au fost ridicate în aceeaşi vreme. Obţinerea statutului de oraş liber regesc, precum şi încetarea ameninţării cu strămutarea, au însemnat pentru oraşul Arad începutul unei evoluţii ascendente în toate planurile vieţii umane, deschiderea procesului de urbanizare. Organizarea administrativă a oraşului se definitivează pe parcursul secolului al XIX-lea. Dacă în primele decenii ale secolului al XIX-lea, unii autori descriau oraşul Arad ca pe o aşezare în care locuitorii practicau cu succes mai ales agricultura, alături de meşteşugari, comercianţi şi transportori, după anul 1850, oraşul Arad îşi schimbă treptat profilul. A doua jumătate a secolului al XIX-lea a însemnat pentru multe oraşe, care făceau parte din Ungaria, înscrierea lor în amplul proces al industrializării şi al urbanizării. Un rol important în derularea acestui proces l-a avut racordarea oraşului la reţeaua de cale ferată. Construirea căii ferate a însemnat şansa sau lipsa de viitor în privinţa intrării în sfera modernizării capitaliste şi a circuitului accelerat al pieţei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. De avantajele oferite de calea ferată s-au bucurat mai ales oraşele de câmpie. Astfel, alături de Arad, importante progrese realizează acum în privinţa industrializării şi urbanizării oraşele din vecinătatea sa, precum Timişoara şi Oradea, care pe tot parcursul secolului al XIX-lea s-au situat în urma oraşului Arad. Un document întocmit de către autorităţi, în octombrie 1859, arăta că fabricile sunt frânate însă la Arad, în dezvoltarea lor, de lipsa capitalului ieftin de exploatare. Specialiştii asociază, de fapt, fenomenul urbanizării cu era industrializării. Ca urmare a impactului tehnologiei, Aradul şi alte oraşe, de altfel, au cunoscut, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea o transformare multidirecţională a vieţii. Dintr-un oraş în care, la începutul secolului al XIX-lea, raţele aflate în bălţile din centrul oraşului, Piaţa Avram Iancu, puteau fi vânate din poarta casei, Aradul ajunge, la sfârşitul secolului XIX, să fie unul dintre centrele urbane cele mai importante din Statul Ungar. Încă în 1846, un călător scria, citez: „Aradul este cel mai frumos oraş; străzi frumos aranjate, în majoritate pietruite, comerţ vioi, un dute-vino continuu pe străzi, numeroase prăvălii, dau alura unui oraş mare”. Puterea economică a Aradului, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a contribuit cu siguranţă la impunerea oraşului de pe Mureş ca Centru al Mişcării Naţionale a Românilor din Transilvania, locul de unde va fi coordonată întreaga acţiune pentru realizarea Unirii din 1918. Cam atât cred că vă voi prezenta. Sper că am reuşit să vă conving că, într-adevăr, ziua sau momentul pe care noi l-am ales pentru a sărbători zilele Aradului este cel potrivit, întrucât este vorba de începuturile, într-adevăr, ale oraşului civil, ale Aradului. Neavând nici un fel de conotaţie etnică, religioasă sau de altă natură, închei spunând: „Dumnezeu să ne călăuzească în hotărârea noastră” !Vă mulţumesc(n.n. sala aplaudă).
Dl. Niţu A: - Mulţumim domnului Pădureanu pentru această amplă expunere, ocazie cu care cred că suntem mult mai pregătiţi pentru a vota proiectul de hotărâre. Aţi citit hotărârea.
Dna Borza R: - Doresc să fac un amendament la hotărârea noastră şi ca să fie înţeles mai bine, aş dori ca domnii consilieri care au fost şi în mandatul trecut să facă un efort de memorie şi, în primul rând, domnul Dekany, care a fost iniţiatorul unui amendament, atunci, la proiectele acelea de hotărâri care aveau ca şi obiect sărbătorirea Zilelor Aradului, a fost iniţiatorul unui amendament foarte bun, pe care îl reiterez acum. La hotărârea noastră, propun la articolul 5: „Se mandatează AGA de la SC Gospodărire Comunală SA să stabilească preţul biletelor de intrare pe Ştrandul „Neptun” pe parcursul manifestărilor „Zilelor Aradului” la suma de 15.000 de lei”. De ce am propus acest amendament? Pentru că în articolul 4, chiar dumneavoastră, în hotărâre, stabiliţi modul de plată a cheltuielilor Zilei şi Zilelor Aradului, prin urmare, aici îşi are locul acest amendament, apoi, pentru că am înţeles că se doreşte ca preţul biletelor să fie de 50.000 de lei, o sumă care, în accepţiunea noastră, este o sumă destul de mare sau prea mare pentru arădeni şi, prin urmare, pentru că am avut o astfel de practică iniţiată de către Consiliul Local, vă propun să aprobăm acest amendament.
Dl. Niţu A: - Supun la vot amendamentul doamnei Rodica Borza
Cine este pentru ? 5 voturi pentru (dna Borza, dl. Popa, dl. Edeleni, dra Braica, dl.Curta) 2 abţineri (dl. Dolha şi dl. Neamţ), 12 împotrivă
Dl. Niţu A: - Amendamentul a fost respins, supun la vot proiectul de hotărâre.
Cine este pentru ? Unanimitate.
Dl. Niţu A: -Vă mulţumesc pentru această decizie importantă şi îl invit pe domnul primar să ia cuvântul.
Dl. primar: -Şi eu vă mulţumesc mult, sper să sărbătorim împreună cu cetăţenii noştri această sărbătoare, de aceea vă invităm pe balcon pentru a vedea o componentă a acestei manifestări, având vizita unor oaspeţi în oraşul nostru. Vă mulţumesc încă o dată mult..
Cu aceasta, şedinţa s-a încheiat.

SEF SERVICIU
Lilioara Stepanescu

Consemnat
Carmen POPA






[ Înapoi ]
ResponsiveVoice used under Non-Commercial License